Programul Sherborne şi analiza mişcării conform teoriei Dezvoltării mişcărilor la copii, elaborată de R. Laban

Metoda oferă o pregătire pentru multe alte activităţi fizice. Copiii beneficiază de un program, care cuprinde exerciţii la aparate, de interacţiune, înot, joacă în aer liber, diverse elemente sportive, de dans sau de teatru. Acestea oferă o bază de explorare a altor activităţi. Metoda a fost folosită si pentru copiii cu deficienţe de auz, de văz şi/sau neuromotorii, obţinându-se rezultate încurajatoare. Domeniile în care acţionează metoda sunt: 

1. dezvoltarea fizică

-          stimularea propriocepţiei

-          creşterea controlului motor, al planificării mişcărilor

-          dobândirea unui vocabular al mişcării

-          formarea deprinderilor motrice grosiere

2. dezvoltarea personalităţii

-          dezvoltarea sentimentului conştiinţei de sine

-          îmbunătăţirea încrederii în forţele proprii

-          dezvoltarea iniţiativei şi inventivităţii

-          dezvoltarea sensibilităţii la nevoile şi dorinţele altora

-          stimularea abilităţilor comunicaţionale şi relaţionale

-          stimularea capacităţilor de învăţare din experienţa mişcării.

   Exerciţii:

• echipe de câte 2 copii se prind spate în spate şi se ridică unul pe celălalt. Dacă ei nu pot sta în ortostatism pot efectua acest exerciţiu din şezând.
• 2 câte 2 copii stând spate în spate se împing. Exerciţiul se poate face din ortostatism sau din şezând.
• 2 câte 2 copii îşi prind mâinile şi se împing simultan, se  trag unul pe celălalt sau se rotesc în acelaşi sens.
• un copil se întinde pe sol pe o pătură, colegul de joacă îl „târăşte” prin sala, trăgând de pătură. Acest exerciţiu este îndeplinit de terapeut în cazul unui copil cu deficienţe neuromotorii severe
• trânta pentru băieţi. Copiilor li se spune ce mişcări sunt permise, le sunt recomandate rostogolirile pe sol, după ce au fost îndepărtate obiectele şi mobilierul.
• un copil împinge, pentru a rostogoli, un alt copil ce se află în culcat lateral pe sol, apoi schimbă rolurile.

·         copilul este aşezat pe spatele a 4 asistenţi ce se află în patrupedie, un alt terapeut supraveghează din picioare copilul şi cere asistenţilor săi să-şi onduleze prin mişcări spatele pentru a oferi senzaţii de mişcare copilului.

·         terapeutul semiculcat susţine copilul pe  pieptul său şi se rostogolesc într-o parte şi în cealaltă, se ridică şi se culcă (rostogoliri înainte-înapoi).

·         terapeutul în semiculcat susţine copilul pe piept şi efectuează diverse mişcări, conducând membrele superioare ale copilului, pentru a-i oferi senzaţii de mişcare.

·         2 asistenţi introduc copilul într-un material rezistent şi îl leagănă pe toate direcţiile de mişcare.

·         2 asistenţi îşi împreunează mâinile şi antebraţele pentru a face un leagăn; un al treilea aşază copilul pentru a fi legănat sau plimbat şi îl supraveghează.

·          copilul este aşezat pe sol, pe un material special, de fâş (alunecos), terapeutul susţine picioarele copilului şi îl împinge înainte-înapoi, îl rostogoleşte, astfel încât copilul să alunece cu ajutorul materialului (tehnică de facilitare).