Editura Nomina si Gabriela Petrut-Barbu va invita la lansarea cartii Copilul si motricitatea, ed.2.
Prezenta editie este imbogatita cu un capitol de psihomotricitate, logopedie, jonglerie si multe jocuri.
Sunt asteptati atat parintii, cat si studentii sau tinerii specialisti in domeniile kinetoterapiei si psihopedagogiei speciale.

Copilul si motricitatea, editia a II-a

Cuprins 1. Dezvoltarea motricităţii la copii 1.1. Principiile dezvoltării neuromotorii 1.2. Nivelele de dezvoltare a motricităţii 1.3. Dezvoltarea pattern-urilor locomotorii 2. Elemente ale sistemului neuromotor 2.1. Stabilitate şi control postural 2.2. Mobilitate 2.3. Rolul reflexelor în aprecierea nivelului de dezvoltare neuromotorie 2.4. Echilibru, coordonare şi control motor 2.5. Tonusul muscular 2.6. Senzaţiile kinestezice şi proprioceptive 2.7. Formarea deprinderilor motrice 2.8. Deprinderi de autoîngrijire 3. Metode de intervenţie prin mişcare 3.1. Metoda Bobath 3.2. Pedagogia conductivă 3.3. Kinetoterapia 3.4. Psihomotricitatea 3.5. Metoda Montessori 3.6. Programul Sherborne şi analiza mişcării 3.7. Jocurile motrice 3.8. Jongleria, o artă a mişcării 4. Activităţile de joc la copii 4.1. Teorii ale jocului 4.2. Clasificarea jocurilor 4.3. Abordarea psihopedagogică a jocului 4.4. Valenţele formative şi corectiv–compensatorii ale jocului în prezenţa deficitului neuromotor 4.5. Caracteristicile jocului în procesul educativ-intervenţional 5. Modele de intervenţie neuromotorie 5.1. Program de educaţie neuromotorie 5.2. Tehnici kinetoterapeutice 5.3. Programe de exerciţii pentru corectarea aliniamentului corpului 5.4. Elemente practice ale Pedagogiei Conductive 5.5. Exerciţii pentru creşterea coordonării şi a deprinderilor motrice fine 5.6. Exerciţii din programul Sherborne 5.7. Exerciţii fizice introduse în jocuri 5.8. Variante şi exerciţii din jonglerie 6. Educaţia psihomotorie 6.1. Taxonomia intervenţiilor psihomotorii 6.2. Program de intervenţie psihomotorie 6.3. Modele de intervenţie în educaţia psihomotorie 7. Limbajul. Tehnici de comunicare şi de educare a controlului oro-facial 7.1. Nivelele de dezvoltare a limbajului 7.2. Particularităţile verbale la copiii cu deficienţe neuromotorii 7.3. Tulburările de vorbire 7.4. Modele de lucru în terapia verbală 7.5. Sistemul de comunicare Bliss în sindromul de nedezvoltare al vorbirii 7.6. Tehnici de alimentare 7.7. Tehnici de igienă orală 8. Deficienţele neuromotorii 8.1. Encefalopatia infantilă sechelară 8.2. Fiziopatologie 8.3. Etiologia 8.4. Incidenţa 8.5. Formele clinice ale EIS 8.6. Tulburări asociate deficienţei neuromotorii 8.7. Impactul deficienţei neuromotorii asupra dezvoltării cognitive şi a formării relaţiilor sociale ale copilului 9. Achiziţiile motrice la copiii cu deficienţe neuromotorii 9.1. Studiul longitudinal 9.2. Rezultatele studiului Concluzii Sfaturi practice pentru tinerii specialişti Bibliografie Anexa

Carte de psihomotricitate

In septembrie voi publica o noua editie a cartii Copilul si Motricitatea, cu un continut mult imbunatatit, un capitol despre psihomotricitate, despre dezvoltarea limbajului, jongleria terapeutica si multe altele. 

Terapia logopedică la copiii cu deficienţe neuromotorii

Modele de lucru

Terapia logopedică la copiii cu deficienţe neuromotorii trebuie axată în primul rând pe achiziţii preverbale, pe corectarea tulburărilor de pronunţie şi pe relaxare printr-o bună posturare pe durata şedinţei logopedice.

A. Postura copilului cu deficienţe neuromotorii la activităţile logopedice

B. Terapia logopedică preverbală

Enumăr toate activităţile logopedice ce preced stimularea emiterii fonemice:

1.       relaxare/tonifiere pe musculatura orofacială,

2.       exerciţii motrice grosiere şi fine ce pot precede sau însoţi emisiunile preverbale şi verbale, mişcările ritmice se încadrează în acest context;

3.       educarea ritmului, propriu-zisă;

4.       educarea masticaţiei, formarea coordonării între masticaţie şi deglutiţie

5.       gimnastică respiratorie, reglarea fonică

6.       conceperea albumului pentru copiii non-verbali

7.       formarea achiziţiilor de comunicare Bliss pentru copii non-verbali

8.       stimulare multisenzorială, loc principal ocupă aici formarea auzului fonematic

9.       formarea abilităţilor non-verbale: gesturi, postură etc.

10.   creşterea coordonării motricităţii aparatului articulator

11.   reglarea controlului motor al capului şi gâtului

12.   stabilirea posturii (împreună cu kinetoterapeutul) din care copilul va participa la şedinţa logopedică

13.   acordarea unei atenţii sporite pentru păstrarea igienei dentare

14.   creşterea controlului oro-facial: controlul scurgerii salivei, educarea înghiţirii spontane.

Toate aceste acţiuni intră în competenţele logopedului. Corectarea emiterii unui anumit fonem este o competenţă restrânsă a logopedului. Pentru a ajunge la aceste aspecte, cu copii deficienţi neuromotori trebuie să începem respectând paşii enumeraţi mai sus.

C. Terapia verbală se continuă după antrenarea musculară cu învăţarea emiterii vocalelor.
D. Pentru copiii non-verbali am făcut albume personalizate. Acestea conţin imagini, fotografii cu persoanele din anturaj sau desene cu obiectele folosite de copil în mod frecvent. Albumul trebuie să-l însoţească permanent pe copil şi trebuie folosit ori de câte ori copilul doreşte. Răsfoiam pagină cu pagină pentru a afla ce îşi doreşte să facă la grădiniţă o fetiţă de 5 ani cu tetraplegie forma atonă şi diskinetică. Urmărea fiecare pagină şi, agitându-se, dădea de înţeles, mesajul ce voia să îl transmită.  Imaginea respectivă reprezenta nevoia sau dorinţa ei. Dacă pe pagină era desenul casetofonului, ne dădea de înţeles că doreşte să asculte muzică sau arăta cana pentru a bea apă, imaginea toaletei reprezenta dorinţa de a-şi face nevoile. Desigur că desenele trebuie cât de cât organizate pe criterii de activitate: mîncat/băut, toaletă (nevoi stringente), jocuri/jucării, activităţi terapeutice, activităţi în aer liber. Pentru fiecare aspect trebuie să vă gândiţi la o imagine reprezentativă, o fotografie care să reprezinte persoanele din anturaj. Fără acest album, copilul non-verbal se agită pentru a vă comunica ceva, iar Dvs. îl întrebaţi şi tot întrebaţi, copilul devine frustrat, agitat sau renunţă. Dar ce facem când el vrea să ne comunice că îl doare ceva, poate îl strânge o centură de la fotoliul rulant. Este într-adevăr dificil să reuşim să comunicăm cu ei. Oricum ar fi, orice copil are dreptul să comunice. Mai mult decât atât este imperios necesar să ne poată transmite oricând nevoile şi dorinţele lor.

Dacă dezvoltarea psihică îi permite şi dacă poate să puncteze cu un deget, atunci sistemul Bliss este cel mai potrivit pentru comunicare. În paralel, nu se renunţă la încercarea emiterii sunetelor. Oricum, însoţim de fiecare dată imaginea sau desenul - aici pictograma - de cuvântul ce îl reprezintă: simbolul sonor însoţit de simbolul grafic.

Sistemul de comunicare Bliss în sindromul de nedezvoltare al vorbirii

Învăţarea unor posibilităţi lingvistice pentru a facilita comunicarea copiilor non-verbali prin pictograme se face cu ajutorul sistemului Bliss Symbol.

Scopul şi activităţile bliss după McDonald (1980):

-          simbolurile au o bază raţională care facilitează interpretarea şi memorarea;

-          pot fi generativ-combinatorii;

-          simbolurile sunt referinţe de sens cu semnificaţie şi pot fi înţelese fără a face apel la sunete sau cuvinte;

-          simbolurile sunt compuse dintr-un număr relativ redus de forme – numite elemente simboluri;

-          urmând un sistem logic, elementele de bază sunt folosite în variate combinaţii ce pot să aibă mii de înţelesuri.

Copilul cu deficienţe neuromotorii, care nu poate vorbi, simte nevoia de comunicare cu cei din jur, poate da de înţeles că doreşte sau refuză ceva. Nu trebuie să-i neglijăm acestă nevoie. Cu acest sistem reuşim să înţelegem chiar şi ce îl doare şi unde îl doare.

Mai multe in cartea Copilul si motricitatea. Program de educare neuromotorie, ed.2